Musala nu a fost pentru noi pe 14 februarie 2020
Am plecat din tara pe o vreme buna și deși aplicațiile meteo dădeau ceva ceata și vânt pentru ziua de sâmbătă, ziua noastră de vârf, am sperat sa mai greșească si ei.
După un drum destul de lung dar ușor, in zona Sofiei am inceput sa vedem primele petice de zăpadă.
Drumul spre Sofia ne amintește de zonele părăsite sau de satele uitate de vreme de pe la noi, însă când te apropii de stațiune (Borovet) lucrurile încep să se schimbe.
De data asta am fost cazați în hotelul unui fost antrenor al echipei naționale de handbal a Bulgariei. Am fost întâmpinați cu căldură încă de la sosire, iar condițiile de cazare și masă au fost ok. Partea mai puțin plăcută pentru noi a fost când auzind că vrem sa urcam pe Musala ne-a spus că zăpada este destul de mare și că urmează o zi cu ceata densa :( . De altfel cand am iesit sa mergem sa mancam si sa faem turul statiunii deja incepuse si ninsoarea.
Dimineata, dupa micul dejun am plecat spre telegondola si am obdervat coada neobisnuit de mica, semn ca pe sus vremea nu este chiar buna de schi.( de altfel nu prea vedeam nimic in partea de sus a partiilor).
Ajunsi in statia de sus a gondolei- Yastrebets am dat de o ceata densa, si de multi schiori care au preferat sa coboare tot cu gondola...
Semnele nu erau prea favorabile pentru noi, cei care voiam sa ajungem pe varf. De altfel de la gondola se poate vedea in mod normal, prima data Varful Musala daca vremea o permite, insa nu si de data asta.
Am pornit mai intai catre Cabana Musala aflata pe la 2400 metri altitudine. Atat eu cat si colegul Mitza stiam bine drumul, pe care il mai facusem de cateva ori, atat vara cat si iarna.
Inca de lainceput, ceata densa a inceput sa ne puna probleme in orientare, in sensul ca nu prea vedeam nimic si nu puteam sa gasin puncte de reper. Pentru o parte dintre turisti era o tura de antrenament, pentru turele viitoare pe munti mai inalti, asa ca am preferat sa nu alegem traseul de pe vale catre cabana. In scurt timp am depasit cativa turisti bulgari care care pareau feiricti de situatie si ca vor putea merge pe urmele batute de noi, dar si ca vor gasi mai usor drumul prin "bezna alba".
Am inceput sa traversam rand pe rand, partiile de schi ce intersecteaza traseul pana la cabana si sa ne bucuram de faptul ca ne mai putem odihni in portiunile ca zapada proaspata de doar 10-15 cm.
Zapada mare, in care de multe ori ajungem pana la brau, ceata densa, dar si lipsa indicatiarelor de pe traeu ne ingreuneaza deplasarea si orientarea. Invatam mersul "in patru labe" si cum sa iesim din zapada mare cu ajutorul betelor de schi.
Ajunsi la Cabana Musala, e agitatie mare si ne intalnim cu multa mume cunoscuta, atat romani cat si straini. Intram si noi sa bem un ceai cal si o cafea .
Dupa o scurta pauza hotaram sa incercam totusi urcarea #Sprevarf.
Aproape de cabana ne intalnim cu un grup de schiori romani, care tocmai se retrageau din traseu.
Bajbaim cam o ora prin ceata densa si pe la 2500m, hotaram ca e momentul sa ne retragem.
Azi Musala nu a vrut sa ne primeasca!
Tot atunci in coborarea spre cabana imi amintesc si de vorbele lui Nea Romica de la Cuca:
Putin suparati de "nereusita" noastra o pornim la vale prin padurea de snepeni, si in scurt timp ajungem la doua din statiile de telescaun din vale.de aici urmam drumul forestier care acum este o vritabila partie de schi.
Stam la barfa, radem, povestim depre planurile pe care la avem in vara asta si de turele trecute.
Pe inserate ajungem pe partia de schi din Borovet, si ne facem planul unde sa luam cina.
In statiune e agitatie mare. Ratracurile alearga pentru a nivela partiile, iar turistii dornici de schi si sanius sunt la datorie.
Pe seara ajungem la restaurantul de familie al unor bulgari, unde ne asteapta o masa buna cu mincaruri traditionale si cu bere Kamenitza.
Ne retragem la hotel cu gandul ca desi nu am reusit sa ajungem pe varf, am invatat cateva notiuni despre mersul pe munte in conditii mai putin bune. Am constientizat ca muntele ramane tot acolo si ca ne putem intoarce la el (daca are chef sa ne primeasca) si ca pana la urma conteaza drumul catre varf si calatoria in sine!
Ne vedem prin munti! #Sprevarf
Comentarii
Trimiteți un comentariu